Cosmin Dumitru

Salutare, tuturor! Numele meu este Dumitru Constantin-Cosmin, dar toti ma stiu de Cosmin Dumitru. Cea mai mare pasiune a mea, este fotografia. Prin liceu, in anii 2002-2006, fotografiam pe film, alb-negru, cu un Smena-6, aparatul foto al bunicului meu, si un Zenit 12 Pro cu un Helios 44M-6 pe care il mai imprumutam de la cineva. Toti banii mei de licean se duceau in 4-5 filme foto/luna, si solutiile pentru developarea acestora. In 2004, am primit cadou de la tatal meu, si un aparat foto digital, de la Sanyo, Xacti S4 era modelul, dar, desi puteam trage cadre nelimitate, eram limitat de lipsa modurilor manuale de fotografiere. Cam de aici a inceput nebunia.
Mai multi ani am lucrat cu echipament Canon, am investit doar in hobby, fara ideea de a aduce un venit suplimentar, mai mult decat costa acum un Logan nou. Bunicii din partea tatalui ma ajutau mereu, plus credite la banci, o tineam din refinantare in refiantare, doar ca sa am bugetul dorit pentru upgrade, sau schimbarile necesar. Am pierdut multi bani, nu ma dau un exemplu din acest punct de vedere, mi-am cumparat obiective scumpe, de noi, pentru scurt timp, pana realizam ca rar le folosesc, si sunt bani blocati.
Am citit si invatat tot ce mi-a trecut prin mana, sau prin dreptul cursorului de la mouse, pe PC. Carti si reviste foto, workshop-uri si tutoriale online, uneori plateam bani grei pe o carte sau workshop, doar ca sa aflu o notiune ce n-o gaseam gratuit, pe Google sau Youtube. Cateva minute dintr-un workshop de cateva ore, sau cateva pagini dintr-o carte de specialitate.
Am fost atras de natura, dar, nu aveam bani pentru fotografia de wildlife, iar incercarile mele cu ceea ce-mi puteam permite, au pus punct acestui domeniu. Am ramas cu fotografia de macro, unde am cateva rezultate bune si foarte bune.
La sustinerea prietenilor si cunoscutilor, am intrat si in latura comerciala a fotografiei, diverse sesiuni foto, evenimente sau petreceri private. Inceputul a fost greu, pentru ca putini oameni inteleg latura artistica a fotografiei, putini oameni investesc in amintirile lor, putini oameni investesc in evenimentul lor (de unde, se subintelege, poti realiza fotografii de o calitate mai buna dpdv artistic si emotional). Poate sunt rautacios cand le spun unor clienti, ca nu voi lucra pentru cei care imi impun un numar de cadre. Urasc fotomaneaua, cum ii zic eu. Urasc pozarii 2 in 1, care strica piata, si prin Romania, multi ii considera pe ei, niste profesionisti, pentru ca pot realiza doua lucruri odata.
Eu aproape mereu lucrez cu asistent, care ma ajuta, de multe ori, si la o banala sedinta foto de portret.
De scurt timp, fotografiez cu echipament foto Fujifilm. E ceva unic, sa fotografiezi cu Fuji. Parca am redescoperit fotografia, asa ma simt, de fiecare data cand ridic aparatul foto in mana. Putini inteleg de ce. Trusa foto este intr-un continuu upgrade, pana voi reusi sa adun tot ceea ce-mi doresc, de la Fujifilm.
Deoarece job-ul ramane nr.1 momentan, fiind la inceput de drum in aces